Am timp sa privesc

Am racit.M-am speriat.Am mers la doctor.E doar o viroza.M-am calmat.Am ajuns acasa.Mi-am adus aminte ca nu am ascultat ce mi-a spus doctorita.Am inregistrat dar nu am ascultat.Mi-a spus ca trebuie sa stau in casa doua saptamani.Atunci mi-am spus:"Voi tampi.Ce sa fac in casa doua saptamani?!".Si mi-a mai spus:"Trebuie sa fii in forma de ziua ta,nu?",iar eu i-am raspuns:"Normal!".Iar am vorbit fara sa gandesc,fara sa analizez,a vorbit gura fara mine.Vorbeste fara mine de prea mult timp.Uneori ma gandesc ca de vina e timpul,trece mult prea repede si nu am cum sa gandesc.Daca cineva imi cere un raspuns nu il asteapta pe cel mai bun,nici nu asteapta.Ma trage de limba,sta pe capul meu,il face tandari,ma obliga sa-i dau un raspuns doar asa,ca sa fie,apoi ma enervez cumplit pe acea persoana pentru ca nu mi-a dat sansa sa-i raspund cum se cuvine.Si ma gandesc ca nici persoanelor pe care le plac,care ma plac si ele pe mine,nici lor nu le raspund cum trebuie.E de vina timpul?Suntem noi de vina?Sunt ei?Eu?Cine?De ce?!De ce cautam mereu un vinovat?De ce spunem mereu ca a fost un accident?De ce nu avem curajul sa spunem adevarul?Adevarul e amar.E ca o pastila.E al dracului de amar dar te face bine dupa un timp...De ce cautam sa fim iesiti din tipar?Sa facem tampenii,sa ne dam mari,sa cautam originalitatea in alti oameni?Parul imi vine in ochi.Incerc sa-l dau la o parte,fara sa ma gandesc ca el are ceva de spus...Din nou...E timpul de vina?De ce nu avem curajul...Iar cade.Parul imi aluneca pe pleoape.Are nevoie de sustinere.Vin imediat.
Gata.Mi-am pus coronita.Nu m-am uitat ce culoare are.Ce stupid!
E maro!Si are niste modele foarte dragute.Niste patratele.Dragute foc!
Sa revin.Normal!Nu mai stiu despre ce era vorba.Dau mai sus,invart rotita de la mouse si imi reimprospatez memoria.Asa.Era vorba de doctorita.Trebuie sa stau doua saptamani acasa.Azi,citind blogul lui Tudor Chirila,m-am repus in tema cu sufletul.Ce vrea el defapt,ce mananca,ce nevoi are,ce-i place,cum sa fac ca sa-l repun pe picioare.Am realizat ca in aceste doua saptamani de stat in casa am timp sa trec in revista tot ce se intampla in jurul meu.De exemplu,sticla de apa plata Izvorul Minunilor.Acum este ceai acolo,ceai de busuioc,cu lamaie si miere de albine.E foarte aromat.Stiti modelul ala cu munti de pe sticla...Abia azi,dupa muuuult timp,dupa o gramada de sticle de apa care mi-au trecut prin mana,am vazut ca din muntii aia iese Soarele.Este genial.In aceste doua saptamani am timp sa privesc,sa citesc,sa zambesc.Sa ma gandesc la toate tampeniile pe care le-am facut si cum le-as putea repara..Defapt,de reparat nu le mai pot repara.Trebuie in asa fel incat sa umplu groapa lasata de monster-gura mea spurcata.Daaar sa reusesc sa-mi pastrez si starea mea de bine.Nu promit nimic,dar incerc sa nu mai fiu papa-lapte.Voi ignora de azi inainte comentariile stupide.Voi inceta sa ma pacalesc,voi fi mai optimista,chiar daca ma doare in gat ingrozitor.Voi incerca sa ascult,sa gandesc,apoi sa raspund.Va rog si pe voi sa aveti rabdare.Poate nu ati bagat de seama.Daca ati bagat de seama,imi pare rau.Daca nu,e bine.Daca nu intelege nimeni ce vreau sa spun aici,nu stiu daca e bine sau rau.Macar reusesc sa vorbesc cu mine,sa-mi pun intrebari si sa gandesc bine de tot inainte sa-mi raspund.
"Eeeeh!Ma simt groaznic!":))
La veredere.Multumesc pentru atentie.
Love,Ilinca;;)